A tavola!

Pai deh … Daca nu am reusti sa agat nimic decat niste amarate de sarmale care au avut aceeasi soarta pesemne precum cele de la Scandia (adica au ajuns in burtile altora) si cum semipreparatele si mezelurile dupa cateva saptamani iti provoaca lehamite, am luat-o copacel copacel spre bucatarie unde am descoperit spre surprinderea si stresul meu, ditamai universul. Star-Trek e frectie la piciorul de lemn. Pe cuvant, e o intreaga jungla acolo!

Am avut niste dubii referitoare la sos. Asa ca am invadat putin intimitatea lui Dan incercand sa aflu cum fac un sos pentru piure. Dupa 1 minut de research mi-am dat seama ca siteul lui Dan, condimente web, e mult prea elevat pentru mine. Eu nu aveam nevoie decat de un amarat si banal sos de piure! Asa ca gugal m-a dus aici.

M-am uitat la mine (~90kg), la aripioarele de pui fierte si la ceasca de apa din reteta si nu mi s-a parut lucru curat. Asa ca am dublat cantitatile. Marar pauza. De unde sa stiu eu ca mi-ar fi trebuit si marar? A? Dar e bine. Cred ca am sos pentru 3 saptamani. O sa mi se aplece de piure. Sau imi deschid o cantina :).

Colac peste pupaza, dupa ce am terminat vreo 3 feluri de mancare de facut mi-a trecut si foamea. O sa mananc maine. Daca in 24 de ore nu raspund la apel pe blog, in conditiile in care domeniu va pointa corect pe ns-urile mele nu se vor incapatana sa se duca iarasi spre bluehost, faceti un dram de bine si sunati cu incredere 955. Va invit dupa aia la sos-ul cu pricina :).

Ca sa inchei cu ideea de la care am plecat lansez o noua categorie pe blog cu un final mult mai apocaliptic decat binecunoscuta “O sa mor!” a lui Patric.

O sa ma-nsor!