eCostin.com

Hi. It’s me. Again. :-)

Ramasesem la faptul ca va adaptati la orice si aveti solutii pentru orice.

Voi ati reusit sa transformati o condamnare cu o demisie. Voi va aparati interesele personale si nu pe ale celor care v-au ales. Noua ni s-a urat sa tot auzim sintaxa vicii de procedura.

Interesant este ca tot pe noi ne aratati cu degetul deoarece nu mergem la vot pentru a schimba Romania. Sa schimbam CE? Stiti cata treaba avem de facut? Multa. Pentru ca noua ne e frica sa imbatranim!

* episodul care trebuia sa apara astazi l-am mutat pe maine.

Stiati ca: in 2009 fructele exotice sunt mai scumpe decat fructele care cresc (cateodata, lol) si pe teritoriul Romaniei?

Cand eram mic, parintii mei au avut un prieten de familie capitan de vas. Nu mi-l mai aduc aminte, insa ce tin minte este ca intr-o zi a trecut pe la noi si ne-a adus o nuca de cocos.

Dupa ce ne-am jucat vreo 3 zile popice cu ea prin casa :-), tata s-a hotarat sa o taie si sa o mancam. 1 cutit si o panza de bomfaier si-au dat obstescul sfarsit in aceasta batalie, insa pana la urma tata a rezolvat problema demn, cu un fierastrau.

Ideea e ca am aruncat-o. Laptele din ea se dusese sufletului pentru ca avusesem noi (copiii) grija sa o izbim zdravan de toti peretii si nu mai tin minte cum reusisem sa ii facem si o mica gaurica prin care l-am scurs pe tot deoarece am crezut ca e otravitor.

Tata nu a aflat niciodata de acest mic amanunt :-). Si cand ma gandesc cu cata grija incerca el sa o taie… Citise intr-o carte, gen, ca de vazut nu vazuse in viata lui o nuca de cocos. Asa ca a declarat ca era trecuta, se uscase si nu mai era buna de nimic.

Pe aia cu bananele verzi (pe care nu imi mai aduc aminte de unde le producea mama) puse la copt pe biblioteca din sufragerie (evident existau 2-3 mileuri si “batausii” :-P) o stiti? Astia mai tineri banuiesc ca nu…

Pe aia cu mersul in practica la cules de [orice] v-o mai aduceti aminte? Nici nu vreau sa ma gandesc ce-ar spune parintii din ziua de azi daca s-ar intampla o nemernicie de genul asta! :-)

Revenind in 2009, ieri am fost in Kaufland si m-am uitat mai atent la fructele de pe tarabe. Mere din Slovenia si Grecia, Pere din China si struguri din Italia. Moment in care am incetat sa mai fac poze si am bagat telefonul la loc in buzunar.

* am vazut si ardei gras colorat. 3 ardei, 3 culori diferite, o punga de plastic. 6 lei.

Sper ca pana in momentul in care copiii mei vor avea 4-5 anisori, sa fiu atat de meserias incat sa-mi fac un prieten capitan de vas pentru a duce traditia familiei mai departe. Am sa il rog in fiecare an sa-mi aduca din strainatate cateva mere, 2 struguri si 1 gutuie.

Si un colier de prune si corcoduse in culorile curcubeului. Si as mai vrea si o ramurica de cires. Tin minte ca mama a reusit sa prinda un lamai acum vreo 20 de ani intr-un ghiveci. As putea repeta experimentul peste 20 de ani, de data asta cu un cires.

Pentru ca in Romania, merele, stugurii, perele, corcodusele, prunele, ciresele sau ardeii grasi sunt fructe sau legume exotice si nu au conditiile propice de crestere.

* sper doar ca manualele de biologie sa contina multe poze. Pentru copiii nostri.

Dragi politicieni,

stiti deja, insa va amintesc totusi ca eu si inca cateva persoane din Romania (un pic mai bine de 50%) nu mergem la vot. Noi nu contam pentru ca probabil nu suntem nici pensionari si nici macar bugetari. Noi nu facem greve, pentru ca nu avem timp nici sa ne imbolnavim.

Mergand zi de zi la servici, o mare parte dintre noi am devenit workoholici. Ne-a fost greu, insa ne-am adaptat. De ce? Pentru ca noi nu am fost angajati pentru ca am votat. Nici pentru ca cineva a dat 2 telefoane inainte. Nici nu am dat bani pentru a ocupa un loc de munca!

Asa se ajunge ca un post in invatamant in orasul Buzau sa coste, in functie de materie, peste 2000 de euro in conditiile in care salariul lunar nu depaseste 250 de euro pentru un profesor cu definitivat si 400 de euro pentru unul cu gradul I si de 30 de ani in campul muncii.

Nu-i nici o rusine sa muncesti la prajit cartofi sau la-mpins tava. Rusinea e sa nu ai vise de indeplinit!

Noi am trecut printr-un birou de HR si am dat interviuri.

Ne-am dat seama in timp ca noi nu traim in luxul de a scanda in fata guvernului ori de cate ori ni se pare ca nu suntem rasplatiti pentru munca noastra. Nu spargem usa cu capul la 15:00 si nici nu inchidem ghiseul de la 12-14 pentru pauza de masa. Incredibil nu?

Culmea este ca vina nu e neaparat a bugetarilor care nu mai au oo sa-si ia lumea-n cap, ci tot a statului care i-a invatat cu o falsa stabilitate bazata pe listele electorale. Si i-a ingropat in mici si bere in parcul Izvor. Si in rate la te-miri-ce!

Unii insa au ramas liberi. V-ati reorganizat si ati ajuns sa transformati acest dezavantaj in avantaj, punandu-i sa plateasca tot felul de taxe tampite, care mai de care mai inutile si care necesita un sejur prin fata a tzshpe ghisee.

Si asta este…

… inceputul episodului 5. :-)

Imaginea e preluata de la minutul 04:01, din clipul video de aici.

Cand a cazut guvernul Boc, noi eram cu ochii pe euro/ron. Si cum stateam noi asa ca prostii si calculam cum rata a crescut cu 50-70 de lei doar pentru ca am respirat in ultimele 2 saptamani, nenea parlamentarul numara niste banuti truditi, la plic.

Nimic complicat. Niste euro, niste milioane. Sa nu va inchipuiti ceva necurat. Sunt alocatiile copiilor. Probabil unu-i roman, celalalt este european.

Nu puneti intrebari! Pana seara mai apar si 2-3 matusi, amantrei os si par, care se vor jura pe crucea de la cap ca miliardele stranse din pensie nu le-au luat cu ele pe lumea cealalta!

Nu am atatea guri pe cate ganduri necurate mi-ar placea sa transmit in acelasi timp!

Dragi politicieni,

dupa cum bine stiti, eu nu votez. Iar eu reprezint peste 50% din populatia Romaniei cu drept de vot. Nu e ca si cum nu am incapea in autobuzele care merg catre sectiile de votare. Nu votam pentru ca va aflati in incapacitatea de a ne mai hrani increderea in presedintie, guvern, parlament sau celelalte institurii ale statului!

Ieri a cazut guvernul Boc. Nici daca era Romania in stare de asediu nu ar fi adus cladirea parlamentul aproape de limita maxima de persoane admise. Motiunea de cenzura a fost votata cu doar 23 de absente!

F A N T A S T I C!

Unde ati fost fratilor in toti acesti ani? Intr-o singura cautare pe youtube, mi-am dat seama ca s-au plictisit pana si televiziunile sa va mai filmeze dormind prin parlament!!!

Ieri, leaderii formatiunilor parlamentare isi chemau la munca colegii prin telefon. De ce nu o faceti in fiecare zi? Adaugati 0,1 lei la tigari si va platim bugetul pe telefoanele pe care ar trebui sa le dati zilnic sa va aduceti unul pe altul la munca.

Ieri, toate formatiunile politice incercau sa cumpere voturi in randurile celorlalte. Ca sa inteleg mai bine, eu ar trebui sa merg la vot si sa incurajez acest comportament? VOI sunteti aia care imi imputati MIE lipsa spiritului civic? Fiti seriosi…

Ieri, pana si Victor Socaciu a fost in plen, desi a suferit un dublu transplant de rinichi cu putin timp in urma. Felicitari domnului deputat sau senator pentru aparitia la televizor! Nu v-am mai vazut de la alegeri! Va doresc din suflet sa aveti grija de sanatate. Muzica dumneavoastra a fost mereu prezenta in casa parintilor mei.

Ca om politic insa, ne mai auzim la urmatoarele alegeri! Si consider ca am fost extrem de elegant in exprimare.

Ieri, o doamna de la PSD monitoriza prezenta fiecarui om din partid. Perechea-i de ochelari veghea la coala de hartie pe care se asterneau fotografiile colegilor de partid. De ce nu o face in fiecare zi? Sunt sigur ca ne putem strange 10 insi sa ii platim un salariu minim pe economie lunar sa o poata face ca daily job! Ar face mai multi bani si chiar si-ar cunoaste si colegii!

Dragi politicieni,

imi doresc din tot sufletul ca atunci cand rudele voastre (mama, tata, frate, sora, copil) se vor afla pe patul de spital suferind de boli groaznice, insa chiar si in cazurile nefericite cand va trebui sa le insotiti pe ultimul drum, sa simtiti inzecit durerea pe care o simte mama copilului care-si astepta moartea, din citatul si respectiv clipul de mai jos.

Evident, VOI aveti o scapare. Va operati in Austria (sa traiti BINE domnule Presedinte!!!), insa NOI nu ne permitem. NOI stam si infigem bancnote de 10 lei in buzunarul asistentelor pentru a schimba un banal cearsaf de pe patul pe care s-a scurs rahat in urma schimbarii pungii etanse folosita in colostomie (anus contra-naturii).

Nu ar fi trebuit sa fie o promisiune electorala (desi pentru TOTI, sistemul sanitar s-a aflat pe lista promisiunilor electorale), ci doar masuri de bun simt. Oferiti-le oamenilor sanatate, iar in cazurile in care nu mai e nimic de facut dpdv al medicinei, oferiti-le macar dreptul la o moarte decenta!

Habar nu am cum ati fi putut rezolva problema sistemului sanitar in cei 20 de ani care au trecut de la revolutie. Triplati preturile la tigari, bautura, benzina, taiati din milioanele de autostrazi cu care ne amenintati de 20 de ani! Nu stiu! Si sincer, nu ma intereseaza!

NU e treaba mea. Treaba mea a fost sa votez, pentru ca a fost de datoria mea si pentru ca am crezut ca fac un bine tarii.

Pai… ce bine i-am facut?

In masura in care nu reusim sa rezolvam, pot in cele din urma sa subtieze randul acestor candidati, in sensul că sa se prapadeasca.

un doctor, ce nu isi gaseste cuvintele

Facem apel la oamenii de bine, la oamenii care au posibilitati materiale, care, nu stiu, au copii si se pun macar o clipa in locul nostru.

o mama, gatuita de lacrimi

N-am nimic personal cu bugetarii, insa cand iti ajunge cutitul la os nu stai si te plangi si sa ceri. Pui mana si muncesti, prietene.

Dai cu sapa, dai cu matura, servesti la mese, cari ciment, descarci lemne etc. Nu gasesti in tara la tine? Mergi in lume! Ah, inteleg, e prea rusinos pentru voi… Si nici nu iese spaga. Nu-i nici o rusine sa muncest la prajit cartofi sau la-mpins tava. Rusinea e sa nu ai vise de indeplinit!

Insa cum ati putea sa va cautati de munca? Lasa ca muncesc prostii aia la patron pentru a va plati voua majorarile, sporurile si alte mizerii pentru care beti cafele si ii priviti cu scarba din spatele ghiseelor. Sau:

- nu le finalizati anchetele in care un hot le-a testat rabdarea si a incercat sau chiar i-a deposedat de bunuri.
- mai mult, ajungeti la 1 ora jumatate dupa eveniment.
- nu schimbati un cearsaf pe patul de spital daca rudele bolnavului nu dau bani.
- intrati in operatie cu un chef direct proportional cu atentia oferita.

Maine iesiti in strada. In ce lux traiti… Puneti mana la munca si nu mai cersiti. E greu pentru toata lumea! Mai ales anul asta. Si stai sa vezi in iarna!

Daca ar fi dupa mine, as inlocui jumatate dintre voi cu calculatoare! Insa vedeti voi? D’aia nu o sa ies eu niciodata presedinte oricat as incerca sa candidez. Pentru ca voi votati in functie de cine va plateste lenea.

Cum ar fi sa faca Musti greva dupa ce ca a facut si susu pe covor? Sau Tigrel, care o freca toata ziua ca un campion care este? Spre deosebire de voi, astia se alinta si zambesc :-).

Romania este o lume minunata plina de copii si jocurile lor: mascati cum scapa pistoalele, joaca de-a “prinde-l ba” prin iarba, impiedicatea, tara-tara vrem ostasi, lapte gros etc.

Bătăi pe stradă şi în stadion între fanii bănăţeni şi cei croaţi, înainte de FC Timişoara – Dinamo Zagreb. VEZI VIDEO

* titlul a fost jocul meu. :-)

Am avut o discutie de 10 minute pe Y!M cu un fellow blogger care printre altele isi cauta si de munca. Imi spunea ca data viitoare o sa-si ia inima in dinti sa participe pe la evenimente ca speaker, de parca sa ajungi speaker la un eveniment despre online e ca si cum ai pleca sa cumperi paine.

- Nu va suparati aveti paine de dieta? Da? Perfect. Vreau 2, fara punga, multumesc, caci le pun in rucsac. Sunt cu motocicleta :-)

[extras dintr-un speach de succes]

Imi place totusi de el ca e optimist. Nu’s multi optimisti. Majoritatea se plang. Asta nu. Rar mai gasesti asa ceva, zic. Insa optimismul duce de multe ori la penibil.

Concluzia finala a fost ca inca nu e pregatit pentru ca nu stapaneste aceste subiecte foarte bine. La care intreb:

- Ce stii (sa faci n.r.)?
- Scuza-ma putin. Vorbesc la telefon, imi raspunde.
- Nicio problema. Eu nu am nicio treaba de fapt.

De vreo 55 de minute vorbeste la telefon.

Ma scuzati, ma duc sa ma joc Snake pe Nokia. Mai intru si maine pe blog. Brb.

Simbolic, zic.

Cam asa suna campania lui Remus Cernea, candidat la presedentia Romaniei din partea Partidului Verde.

A fost un flash-mob-de-unul-singur reusit, presa bulucindu-se ca la urs. Exact. Repetati dupa mine: ca-la-urs.

Intr-o Romanie in care naivii chiar au impresia ca pot face pipi contra vantului, pregatiti camerele video pentru urmatoarele lansari de candidatura independente sau sustinute de partide de scara de bloc:

- aruncatul de pe Intercontinental
- cataratul pe stalpii de inalta tensiune
- traversarea stadionului in timpul derby-ului Steaua-Dinamo in pielea goala
- slalom printre masinile de pe Magheru. Tien-An-Men style.
- tatuarea cu insemnele partidului in zonele inghinale

Evident, simbolice. Demonstrative. Doar pentru a arata ca este momentul pentru o maturizare a vietii politice in Romania. Pentru a aduce un alt discuts, un alt limbaj, care pune accent pe rationalitate, pe respect fata de cetateni.

Acesta este candidatul la presedintia Romaniei presedintele tau. O sa mergi sa-l votezi? Tu l-ai votat?