Ce tampit e!
Timpul si anume…
Trece si ne calca in picioare zi de zi ca un tampit! Am dat aseara peste blogul lui Victor Socaciu si am ramas vreo 30 de minute pe youtube deruland pe repede inainte crampeie din copilaria mea.
Evident, ca de fiecare data cand imi aduc aminte de copilarie, mi-am adus aminte de maica-mea, o admiratoare infocata a lui Socaciu. Avea si o vorba ce o folosea de fiecare data pentru a descrie chipul vreunei persoane despre care ne povestea si care purta vreo mustata mai suchie. “Mustata tip Socaciu”. :)
De cele mai multe ori ii rostea numele apasat dar “uita” sa rosteasca si ultima litera (u) a numelui. Punea repede mana la gura, zambind pudic, soptind “ce-am spus?”. Maica-mea :)…
Am crescut practic cu Socaciu. Cu Seicaru. Cu Rosu si Negru! Cu Pittis. Cu Ducu Berti. Cu… Sunt atatea nume faine, atatea voci ce le auzi acum prin vreo curte mai veche si mai ponosita de iti bucura sufletul si iti intorc plamanii peste cap la maxim! De dor, de dragoste si de frumos.
Mai nou vorbim de manele. Victor Socaciu la fel.
Ma numar printre cei care se simt agresati de aceasta muzica, intotdeauna cand ma aflu intr-un spatiu public, caci in cel intim nici nu poate fi vorba.
Judecand insa la rece, nu cred ca manelele in sine (muzical vorbind) ne deranjeaza, cat grosolania textelor si filosofia lor ieftina si degradanta, apartinatoare unui alt univers decat cel romanesc, cu care suntem atat de obisnuiti.
Mi-as fi dorit sa fie mai taios asa cum era interpretand Cantecul pentru mama lor.
Buna tara, rea croiala!
Si pentru ca tot sunt la capitolul aduceri aminte am sa il pedepsesc pe Victor Socaciu :). Il pedepsesc invitandu-va la Rosu si Negru! Imi e imposibil sa cred ca exista persoane de-o seama cu mine ce nu cunosc Pseudofabula si cu siguranta Victor Socaciu nu se va supara si va apasa si el butonul de play. :)
[video]http://www.youtube.com/watch?v=6V3bveKQwuQ[/video]
[tags]Victor Socaciu, copilarie[/tags]
1 Comentariu!
Loading ...
iti poti imagina ca acu’ vro doi ani, dansam, la 3 noaptea, intr-un club bucurestean, pe “pseudofabula”? impreuna cu pretenii, desigur.
ce vremuri, dom’le, ce vremuri!