E clar. Si asa nu mai putem continua.

Mi-ai imputat ca am inceput sa ma tarasc reptilic prin mocirla mediocritatii si-al meu condei si-a bontit ascutimea, ca nu mai fac portretele de odinioara. M-ai balacarit strigand in blogul mare, sa stie tot Internetu’, ca nu-ti mai trezesc instinctul defrisator.

M-ai amenintat ca daca nu pun destiul pe tasta si nu scriu dracului odata articolul incendiar imi retragi dreptul editorial in prezentul blog. (Apreciez totusi ragazul ingaduit.)

Nu ti-ai pus o clipa problema ca poate, fecioara neprihanita intr-ale blogaritului fiind si avand constiinta faptului ca “Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” ma inhib de cate ori deschid pagina asta cu botoane multe si dese la care ma holbez comme le chat au calendrier.

As putea acum sa rup tacerea si sa defulez toate traumele pe care indiferenta si blazarea ta mi le-au provocat in decursul ultimelor saptamani. Dar nu! Cand tu abandonezi comportamentul purcelic cu care mi-ai sucit mintile si te dedai la fapte demne mai degraba de rasa bovina, eu incerc sa ma ridic atat de sus, incat ofensele tale sa nu ma atinga.

Nu se mai poate! Asa ca, daca nu vrei sa risti amorul meu ravasitor si sa-mi orientez privirile duioase de caprioara catre … Nicu (un suflet nobil care ma iubeste neconditionat, in pofida repetatelor amenintari cu moartea pe care i le adresez fara menajamente) trebuie sa iei atitudine.

Cu inima franta, asteptand pronia divina,

A ta pentru eternitate, La Boquita Maldita

Cateva sute de persoane s-au abonat si citesc eCostin.com folosind un rss reader (ex: Google Reader sau Bloglines) ori pur si simplu pe e-mail, aici! Tu ce astepti? Cerere'n scris? :)

Categories: Arhiva, Invitati
Tags: la boquita maldita