Acum aproape 2 ani viata mi-a luat o intorsatura nu prea fericita. Am fost nevoit sa ma adaptez rapid, sa imi refac toate planurile, sa imi schimb locatia, sa fac job-uri care nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata si intr-un final sa ajung sa traiesc intr-un mediu in care nu ma regasesc.

Vad in fiecare zi oameni cu idei fixe si putine in ceea ce priveste lumea ce ii inconjoara, oameni a caror scara de valori e stabilita de “gura satului” desi nu ar recunoaste nici platiti dar care o tin sub lupa mintii 24/24, oameni ce se cred interesanti cand iti adreseaza un apelativ de gen “directore” vazandu-se apoi stanjeneala in privirile lor cand nu le dai prea multa atentie dar tragand puternic aer in piept, indreptandu-se de spate a superioritate cand le intorci un zambet si le intinzi mana. Daca ies, incerc sa tac pentru ca nu stiu daca are sens sa intervin in discutii. Sunt previzibile de cele mai multe ori, chestiune care ma irita mai rau ca prostia. Daca intervin se incheie cam orice discutie. Nu ma pot abtine sa nu fiu ironic… si asa am ajuns sa pot verifica autenticitatea multor proverbe romanesti precum “Prostul nu e indeajuns de prost pana nu e si fudul”.

Din cauza faptului ca m-am transformat intr-un introvertit incerc sa imi gasesc preocupari care sa ma solicite intelectual in momentele de repaus (fizic) si astfel mintea nu imi inceteaza sa imi lucreze nici macar 1 secunda dupa cum spuneam si cateva posturi mai inainte si probabil am o moaca foarte preocupata care nu inspira nimic si din cauza asta lumea are impresia de multe ori ca sunt probabil nervos ceea ce ii tine un pic detasati si ma scutesc de o gramada de discutii inutile. Hurray! …

Cam asa ajung sa imi petrec majoritatea timpului liber pe internet lucrand la proiectele care in sfarsit (dupa 6 ani de one-man-show si de a fi autodidact cand cu adevarat iti place ceva) au inceput parca sa capete contur, sa fie multumitor de profitabile; o alta ipostaza in care pot fi vazut este cu aparatul foto de gat incercand sa surprind linistea si calmul pentru a-l aduce in viata mea.

Si da. De mute ori am nevoie de suport care am observat ca 90% este de fapt auto-suport si ca 100% il gasesc in conversatii simple sau idei simple despre viata. Azi, mancandu-ma curiozitatea si sapand un pic prin bloguri (veti afla la momentul potrivit ce cautam) am ajuns sa citesc “You’ve got to find what you love.” un discurs al lui Steve Jobs (tot la momentul potrivit veti afla si de la cine l-am preluat). Cuvinte care inspira.

Later Edit:
Discursul lui Steve Jobs a fost preluat din chiar prima insemnare a lui Radu Ionescu. Vad ca in aceasta dimineata Radu a cautat si inregistrarea video. Probabil imi citeste blogul :P.
Vizionare placuta. Merita 100%.

Cateva sute de persoane s-au abonat si citesc eCostin.com folosind un rss reader (ex: Google Reader sau Bloglines) ori pur si simplu pe e-mail, aici! Tu ce astepti? Cerere'n scris? :)

Categories: Arhiva, Diverse, Online
Tags: discurs, Steve Jobs