L-am auzit de cum a parcat. Am urmarit sa inchida poarta, usa de jos ca sa nu fuga Musti, pentru ca dupa aceea sa ii pot numara pasii. In gand! Nu vroiam sa ma depisteze frate-miu si sa se intrebe ce numar. Era preocupat cu fixarea unui colt din tavan si il preferam atarnat in gandurile lui decat sa mi-l fure iarasi si sa se joace cu el.

Las’ ca stiu eu mai bine.

Mbon. A ajuns la scari si urca incet impreuna cu ea. Cum am stat prea mult timp in 4 labe, Musti a inceput sa dea semne de neliniste. Deh, batranetea. Nu-s obisnuiti sa ma vada mergand mai mult de 2 metri. Adica agitat, gen. Frate-miu a clipit semn ca s-a prins! In rest nu a miscat nici macar din varful cozii si fixeaza in continuare tavanul. Parsiva matza, domnule!

M-am napustit spre TV si am tras un cap din viteza ecranului, semn ca stirile despre inundatiile din nordul moldovei ma interesau maxim. Pe Musti am pacalit-o insa Grigore, frate’miu, nu e chiar asa de usor de prostit. Am fost nevoit sa sar pe masa, pe pat, pe masa iarasi si de acolo direct in fata usii care, pana sa se prinda Grigore, s-a deschis. Ha! 1st!

In seara aceea a fost numai al meu! De bucurie i-am furat in trecere televizorului diversionist un sarut dupa care l-am doborat la pamant (si nu ma refeream la televizor bai Pantelimoane!) sa moara toate matzele din cartier de ciuda!

Haha! Cata agitatie! Acum o sa DORM! E imobilizat. Mission accomplished.

Cateva sute de persoane s-au abonat si citesc eCostin.com folosind un rss reader (ex: Google Reader sau Bloglines) ori pur si simplu pe e-mail, aici! Tu ce astepti? Cerere'n scris? :)

Categories: Arhiva, Personal
Tags: animale, Grigore, Musti, pisici, Tigrel