Auzeam scrasnetul tancurilor undeva in dreapta mea si imi era frica pentru ca era deajuns un mic derapaj si transea pe care o sapasem cu atata migala se ducea dracului. M-am uitat inapoi. Pana la cladirea din care plecasem in intampinarea proviziilor mai erau doar 20 de metri. Am inceput retragerea anuntand si sergentul.

Pfuuu… boieri eram. Pereti grosi, de caramida, sparti de obuze dar grosi. Nu mai conta ca era frig iar infectia imi cuprindea tot corpul. Eram la adapost. Mi-am scos sacul de dormit si mi l-am aruncat peste umeri. Temperatura coborase sub -10 grade insa odata cu venirea noptii asteptam sa mai scada.

Simteam cum imi crapa capul. Fiecare clatinatura imi aducea aminte de ultimul obuz ce distrusese o parte din peretele dinspre miazazi. Ochii imi ardeau si incercam din rasputeri sa urmaresc prin crapatura din perete daca se apropia careva. M-am uitat in spate cautandu-l din ochi pe sergent. Se rezemase de perete cu arma indreptata spre usa. Era deajuns o grenada pentru a-l reteza cu tot cu ultimele caramizi ce mai sustineau armatura.

Sper din toata inima sa nu pice de tot. Tavanul m-ar acoperii instant. Nu ca ar fi mare pierderea insa tipa de la crucea rosie ce imi aduce frecvent tutun si medicamente mi-ar simti cu siguranta lipsa. E mare colectionara de buze si dinti pe care i le strang constiincios iar ea le tine la piept ca pe niste mici amulete.

Doamne ce ma dor creierii…

- Ti-am adus tigari. Cum iti mai este?
- Rezist. Noaptea e mai greu…
- Vrei si apa?
- Am, multumesc. Medicamente ai sa-mi lasi?
- Mai ai febra?
- Da. Cum vine noaptea cum ma iau toate frisoanele…
- Atunci iti las si niste antibiotice.
- …si imi ard ochii’n cap.
- Si ceva paracetamol. Sa ai grija de tine. Am fugit.

Sa fie vreo 2 ore de cand a plecat. Picioarele ma dor de la genunchi in jos de innebunesc si transpir. Imi arunc un prosop in jurul capului si strang si mai tare arma in mana. Incepe calvarul fiecarei seri…

Linia frontul avansase foarte mult si nu mai aveam ce face. Gloantele muscau din pereti. Ma ridicam si trageam rafala dupa rafala. Ma tarasc catre sergent a carui arma se blocase ai atunci l-am simtit pe primul, perforandu-mi ceafa si iesind prin gat, lasandu-mi o rana urata… Al doilea a urmat aproape imediat pocnindu-mi ochiul drept ca pe o portocala. Sangele cald imi curgea peste barbie. Deja imi inundase si celalalt ochi. Nu mai reuseam sa vad nimic.

Al treilea glont m-a aruncat pe jos. Ametit m-am tarat la loc in pat. Nu incercasem decat sa beau un ceai plin de Coldrex.

M-a trezit Miruna peste vreo 12 ore. La telefon. Incurcasem o factura. Si asa am ajuns in cele din urma la urgente. Sange, plamani si multa lume zambitoare. Si o reteta de 98 de lei. Dar altfel nu se mai putea.

In aceeasi ordine de idei… ma simt mai bine. Adica capul doare la fel de tare, febra observ ca inca mai am dar pana nu scade infectia se incapataneaza sa ramanem prieteni insa barem pot tine ochii deschisi si port cu mandrie niste amigdale cat casa poporului! Le-am studiat, la recomandarea doctorului, in oglinda si nu stiu de ce dar cred ca am 4 in loc de 2. In fine.

Si bine te-am regasit blogul meu drag! Promit ca nu am sa te mai parasesc!

4 comentarii. Tu ce zici?

Categories: Arhiva, Personal
Tags: antibiotice, gripa