Tin in draft aceasta insemnare intitulata initial “Despre cupluri ideale” de aproape jumatate de an. Nu m-am gandit niciodata sa o fac publica dar in fond ce mai conteaza?
Ideea de baza e ca toata viata alergi, voluntar sau involuntar, sa iti cauti jumatatea ideala si fiecare isi are criteriile lui. Unii, sau unele, se uita dupa bani, altii dupa fund si privirea limpede dar in majoritatea cazurilor se intampla ca in tenis. De afara pare usor. O racheta si o mingiuta de aproximativ 50g dar cu timpul incepi si iti mai modelezi cerintele si apar si alte nevoi. In principiu in functie de varsta, cred. Adu-ti aminte de liceu, de facultate si gandeste-te si la ce ai acum. Sa poti sa te potrivesti ca 2 piese de domino e practic imposibil. Singura varianta e sa incepi sa modelezi, evident in cazul in care merita.

Aici a fost problema mea. Am crezut ca merita de fiecare data si am gresit. Nu am stiut sa pun in balanta “avantaje” si “dezavantaje” si am gestionat cu multa intelegere diverse evenimente in contradictoriu bazate in principiu pe diferentele elementare precum varsta si educatie.

In plus, credeam inainte ca de fapt 99% din problemele ce pot apare intr-un cuplu au la baza frustrari sexuale sau materiale. Atat timp cat se discuta liber aceste subiecte, nu ar trebui sa existe probleme. In ultimii 5-6 ani mi-am dat seama ca ceva imi scapa. Respectul. Respectul fata de tine si fata de persoana de langa tine. Sa stii sau sa inveti sa accepti un punct de vedere pertinent. Sa intelegi nevoile celui de langa tine si sa incerci impreuna cu el sa va formati si sa va satisfaceti un set de nevoi comune. Nevoile individuale e foarte posibil sa le mai diminuezi o anumita perioada dar sa fii capabil sa sustii “proiecte de viata” si nu sa traiesti dupa acelasi principiul amintit si in finalul articolului Nu inteleg.

Ar mai fi multe de discutat cred… dar mai bine las insemnarea veche spre publicare si poate continui alta data.

Ipoteza, punctual, ca la matematica.

- Ai o relatie de ceva vreme buna. Da? Da.
- Muncesti ca boul cateodata si te implici intr-o serie de proiecte. Unul mai bun, altul mai prost, dupa posibilitatile si necesitatile de moment mai mult sau mai putin subiective. Da? Da.
- Realizezi lucruri destul de faine cu un potential destul de bun pe viitor dar nu numai ca toate aceste lucruri sunt total neinteresante jumatatii tale dar aceasta nici macar nu simuleaza o incurajare ca deh, un suflet de om esti si tu. Da? Da.
- Treci prin momente destul de naspa, ca toata lumea la un moment dat, dar nu isi gaseste 1 minut sa te intrebe “bai, esti bine? Ce ai vrea sa […]”. Da? Da.
- Incerci sa discuti si primesti de fiecare data cate un “Nu am nimic.” parca calculat. Da? Da.

Concluzie? Esti vinovat si primesti reprosuri. Lista motivelor e scurta dar rupta din “liceenii roacanrol”. Evident te enervezi, dar iti dai seama ca nu are nici un rost. Da? Da.

Care ar fi rezolvarea problemei in afara faptului de a cauta un pinguin tobosar?

Cateva sute de persoane s-au abonat si citesc eCostin.com folosind un rss reader (ex: Google Reader sau Bloglines) ori pur si simplu pe e-mail, aici! Tu ce astepti? Cerere'n scris? :)

Categories: Uncategorized
Tags: