Moartea miroase

Aseara in drum spre Buzau, prinzand culoar pana la Urziceni si vant -> 0, m-am alergam cu un VW bej cu numere de Tulcea motiv numai bun pentru a vedea cum se comporta mobra la peste 5500 de ture in a V-a viteza si sa incep sa invat kilometrajul uitandu-ma doar la turometru. E greu pe un power-cruiser sa iti arunci privirile efectiv sub tine, la kilometraj. La viteze mai mari esti obligat sa te apleci peste rezervor si sa privesti 2-3 degete peste turometru. Kilometrajul iti vine in momentele astea sub piept.

In apropiere de Urziceni am fost obligati sa tragem pe dreapta. Un nene cu un BMW cu numere de Bulgaria incercase o depasire, nu a reusit sa o mai redreseze, a pus frana, a alunecat de spate, a intrat frontal intr-o duba ce mergea regulamentar, a mai miscat cateva minute din inertie, a murit. Salvarea, descarcerarea, pompierii si politia au venit in cateva minute, habar nu am de unde.

Cert e ca dupa ce a murit soferul din BMW, in toata zona s-a raspandit un miros pe care eu mereu l-am simtit in astfel de situatii. Nu va ganditi la mirosuri specifice unui corp ce a stat cateva zile… ci un miros pe care nu pot sa il descriu insa nu e prima data cand mi se intampla. Stiam ca nu a murit cand am ajuns acolo. Stiam ca nu e mort cand a venit salvarea. Imi rezervasem cativa metri distanta si nu auzeam ce ziceau.

Am stiut in schimb ca a murit cand au inceput pompierii sa il scoata din masina. Ma izbise acel miros. M-am apropiat si am auzit unul din pompieri zicand “Gata. Nu mai are rost. A murit. Dadeti-va la o parte! Nu este o priveliste prea placuta!”. Si nu era. Cam p’aici pe undeva am scos telefonul si am inceput sa filmez pe ecostin.com/live.

Poate nu e un miros ci doar o senzatie ceea ce inseamna ca sunt dus cu tiglele si am puteri supranaturale! Ha! Beat this, mofo!