Sunt zile intregi cand nu mai am rabdare sa scriu nici macar o linie de cod. Do you cares to do it for me? :P. Imi este realmente foame de a citi in continuu despre subiecte online care ma intereseaza. Stau ore intregi pe zi citind bloguri, forumuri, presa, urmarind aparitiile, cererile, ofertele in ceea ce priveste serviciile online si schimband pareri pe e-mail cu diversi cunoscuti, mai vechi sau mai noi. Se cere cumva, singura, o binemeritata vacanta dupa o foarte lunga perioada in care nu mi-am permis nici macar luxul sa ma gandesc la asa ceva sau(!) dimpotriva ar trebui sa urmeze o perioada in care sa incerc sa ma canalizez din nou si sa imi fac o noua lista de prioritati, un must-do-list pe care sa o respect pana in momentul cand transpir sange … ? Si nu. Nu cred ca terapia prin shopping ar face fata conditiilor de mai sus … :)
In ceea ce priveste my time management, I suck. Am teanc de hartiute pe birou, prin buzunare si prin portofel. Scriu pe orice colt de servetel sau patratel de hartie si le pun bine dar nu apuc sa le fac pe toate. Ceea ce mi se pare neimportant de moment las deoparte desi nu stiu daca e bine. Si iarasi incep si citesc. Poate ar trebui sa ma opresc si sa ma apuc sa imi dezovolt ideile proprii din ultima jumatate de an. Sovai. Tatonez. Incerc apa si mi se pare (inca) rece dar cu atat mai putin ma astept sa fie prietenos de calda. Sa-mi cumpar costum? Ar fi mai cuminte. ;)
In plus am stat si m-am gandit foarte bine la o noua posibila angajare in IT. Sunt constient ca in fond si la urma urmei imi lipsesc n-spe tone de informatie pe care nu as avea cum sa o primesc altfel numai ca … nu stiu daca imi mai doresc asa ceva.
O sa mor? © Patric.
Una peste alta timpul zboara. Fu@#-i.
[...] Acum aproape 2 ani viata mi-a luat o intorsatura nu prea fericita. Am fost nevoit sa ma adaptez rapid, sa imi refac toate planurile, sa imi schimb locatia, sa fac job-uri care nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata si intr-un final sa ajung sa traiesc intr-un mediu in care nu ma regasesc. Vad in fiecare zi oameni cu idei fixe si putine in ceea ce priveste lumea ce ii inconjoara, oameni a caror scara de valori e stabilita de “gura satului” desi nu ar recunoaste nici platiti dar care o tin sub lupa mintii 24/24, oameni se cred interesanti cand iti adreseaza un apelativ de gen “directore” vazandu-se apoi stanjeneala in privirile lor cand nu le dai prea multa atentie dar tragand puternic aer in piept, indreptandu-se de spate a superioritate cand le intorci un zambet si le intinzi mana. Daca ies, incerc sa tac de cele mai multe ori pentru ca nu stiu daca are sens sa intervin in discutii. Sunt previzibile de cele mai multe ori, chestiune care de cele mai multe ori ma irita mai rau ca prostia. Daca intervin se incheie cam orice discutie. Nu ma pot abtine sa nu fiu ironic … si asa am ajuns sa pot verifica autenticitatea multor proverbe romanesti precum “Prostul nu e indeajuns de prost pana nu e si fudul”. Din cauza faptului ca m-am transformat intr-un introvertit incerc sa imi gasesc preocupari care sa ma solicite intelectual in momentele de repaus (fizic) si astfel mintea nu imi inceteaza sa imi lucreze nici macar 1 secunda dupa cum spuneam si cateva posturi mai inainte si probabil am o moaca foarte preocupata care nu inspira nimic si din cauza asta lumea are impresia de multe ori ca sunt probabil nervos ceea ce ii tine un pic detasati si ma scutesc de o gramada de discutii inutile. Hurray! … Cam asa ajung sa imi petrec majoritatea timpului liber pe internet lucrand la proiectele care in sfarsit (dupa 6 ani de one-man-show si de a fi autodidact cand cu adevarat iti place ceva) au inceput parca sa capete contur, sa fie multumitor de profitabile; o alta ipostaza in care pot fi vazut este cu aparatul foto de gat incercand sa surprind linistea si calmul pentru a-l aduce in viata mea. [...]