Cand lucrezi la un proiect personal toate decurg ok pana in momentul cand nu mai poti. :)

Clachezi. Iti dispare elanul de la inceput si incepi sa cauti surse de motivatie si mai mult decat atat incerci sa iti spulberi ultimele indoieli sau intrebari pe care ti le pui. Deobicei incepi si vorbesti cu prietenii. Si aici incep alte “problemele” daca ai prieteni chitibusari.

Dupa cum spunea si Seth Godin acum 3 saptamani sunt doua motive pentru care ti se va spune nu cand incerci sa vorbesti despre ideile tale, nu neparat cautand o sursa de motivatie cat raspunsuri la micile intrebari pe care ti le pui in mod involuntar pentru a nu pleca la drum scapand totuti lucruri esentiale. Si cum nu le poti face pe toate…

1. A mai fost facut.
2. Nu a mai fost facut niciodata.

Eu as adauga si ideea ca mai bine decat sa fi pregatit in fata acestor doua motive mai bine constientizezi faptul ca la proiectul sau ideea la care tu acum te gandesti sau o pui in practica, altcineva deja lucreaza la ea.
Deci daca prietenii nu te pot motiva incurajandu-te, motiveaza-te gandindu-te ca ar trebui macar sa fi primul. Radu spunea:

Da-i drumul si vezi ce se intampla. O sa iti mai dai seama de ce ar trebui sa faci pe parcurs. Important este sa fie functional in procent cat mai mare.

Asa o fi… Cert e ca nimeni nu o sa iti spuna nimic despre cum ar fi perfect din punctul lui de vedere.

Cred ca de fapt postul nu e despre motivatie. Este despre “frica” de a lansa un proiect. Munca incepe practic in momentul cand spui: “Gata! E open! Muscati din el cu pofta!”. Dupa care incepi si muncesti la uzabilitate si debugg ca un sclav.

Cateva sute de persoane s-au abonat si citesc eCostin.com folosind un rss reader (ex: Google Reader sau Bloglines) ori pur si simplu pe e-mail, aici! Tu ce astepti? Cerere'n scris? :)

Categories: Uncategorized
Tags: