Prieteni buni
15 comentarii. Tu ce zici? | 1,136 vizualizari | Trimite acest articol pe e-mail
Poate sunt eu mai de moda veche dar imi este din ce in ce mai greu sa spun despre cineva ca imi este prieten. Amic, cunoscut, vecin sau coleg e ok. Prieten? Very difficult. Pot spune in schimb ca de-a lungul vietii am avut / am 4 prieteni.
Primul in liceu. Eu am plecat la Bucuresti, el a ramas in cartier. Au trecut anii de facultate pentru mine. El nu a reusit nici macar sa intre, apoi amandoi, fortati de imprejurari, am cutreierat lumea. El a ales Austria, Germania, America. Eu am ajuns intamplator si in urma unor evenimente nu tocmai placute in Spania. Dupa cativa ani am revenit amandoi in Romania. Nu ne putem lauda cu lucruri senzationale la fel de bine cum nici sa ne plangem nu putem pentru ca fiecare in felul lui a avut o oarecare doza de succes. Ideea e ca acum daca ma intalnesc cu el ne bucuram vizibil amandoi. Dar doar atat…
Al doilea l-am avut in facultate. Eram nedespartiti. Si la bine si la rau, mi-ar place sa cred. Ideea e ca atunci cand am avut cea mai mare nevoie de el s-a spalat rusinos pe maini si mi-a intors spatele. Cand am revenit in Romania anul trecut (inainte sa plec iarasi ca sa am de unde sa ma intorc probabil…) nu l-am mai sunat. Ma gandesc ca ar fi trebuit sa o faca el pentru ca in momentul ala eu eram intr-un genunchi incordat pentru a primi din orice directie. Ne-am intalnit la scurt timp la mine in fata blocului. Trecea cu masina, a franat, a dat inapoi, a oprit, a coborat, m-a salutat, l-am salutat, l-am ignorat, a plecat. L-am trecut in categoria scarbe de unde nimeni nu mi-l mai poate scoate.
Al treilea este o ea. De fapt, EA. My ex-ex. Nu cred ca am vorbit cu o persoana mai mult decat cu M. Nici macar cu mama. E frumos sa cunosti o persoana alaturi de care sa nu fie nevoie sa te justifici avand incredere aproape oarba in tine lucru ce nu iti permite sa ai barem timp de ironii rautacioase, critici non-constructive si competitii distructive si fara finalitate. Reciproca era la fel de adevarata iar plusul prieteniei a fost ca eram impreuna. Ca iubiti. A fost frumos si in aceasta prietenie am invatat ca necesitatile fac sa distorsioneze matematica si astfel 2=1 iar respectul si prietenia sunt baza unui cuplu de succes. Ne-am despartit mutual. 8000 de km ne-au tinut departe in majoritatea timpului iar in timp viata si permutarile care le facea si continua sa le faca cu noi a stins becul si penumbra s-a asternut in jur… Mai vorbim inca. Rar si parca cu teama dar totusi inca fara restrictii.
Ultimul e un fost coleg de servici. Se stie el. De fapt nu stiu daca este o prietenie (asa cum percep eu acest cuvant) pentru ca acum ne vedem destul de rar dar de fiecare data ne intelegem daca nu putem ajunge la o intalnire iar daca simteam nevoia sa vorbesc cu cineva si era 3 dimineata el era acolo. Ne leaga lucruri elementare. Modestia, internetul si placerea de a calatori. Cred ca as putea sa ma bazez pe el si stiu ca si el pe mine. In fond in acest moment e chiar singura persoana cu acest statut.
In afara de cei 4 din care practic am ramas cu 1 :) pot spune ca mai am un foarte bun amic insa cred ca as putea afirma faptul ca imi este totusi prieten desi intr-un anumit moment m-a dezamagit gratuit si premeditat. A stiut in schimb cum sa revina si acum cred ca suntem prieteni desi nu imi este apropiat. Poate din cauza mea pentru ca in ultimul an mi-au trecut prin fata ochilor falsi prieteni cu gramada.
Unii au preferat sa dea in momentul cand eram jos, altii au asteptat parca un astfel de moment iar the bottom line este ca ipocritii i-am urat din totdeauna. Nu stiu… nu pot suporta anumite trasaturi dar asta va fi alt articol… insa nu ma pot abtine sa nu lansez o intrebare.
Sarind peste explicatia din dex…
PRIETENIE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; legatura care se stabileste intre persoane, pe baza acestor sentimente; amicitie, prietesug. ♦ Atitudine plina de bunavointa, prietenoasa fata de cineva. ♦ Legatura intre grupuri sociale, intre popoare, intre tari bazata pe aspiratii, nazuinte, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinÃe s.f.] – Prieten + suf. -ie.
… si exceptand cuplurile, cand stii ca persoana din fata ta iti este prieten bun? Sau macar prieten? Personal cred ca diferenta se face atunci cand se pune umarul neconditionat dar in acelasi timp rational. In ambele sensuri.
15 comentarii. Tu ce zici?


esti un fericit daca ai avut patru, e bine ca mai ai 1 sau 2.
mai e unu’ langa mine care are aceeasi parere ca orlando…
ii dai maine o cafea? ;;)
daca ai macar un singur prieten adevarat in viata te poti considera norocos. eu sunt dublu norocos :cel mai bun prieten al meu este sotia mea … frumos, nu ?
de-a lungul timpului am avut si eu mai multi “prieteni”, mai ales in Spania unde se pare ca romanii au o tendinta sadica de a te atrage sa te imprietenesti cu ei doar ca sa te puna la pamant si sa te calce in picioare … rau … foarte rau … dar asta e o alta discutie care se poate dezvolta destul de mult : caracterele alterate de strainatate !!!
Si eu care te-am mai si lovit azi si ti-am facut bubita la ochi :( . Oricum te tzooooc sa-ti treaca :*
Salutare!
Frumos scris, si din suflet asa cum te stiu eu … cred c-ai tinut ceva in tine pana sa scrii. Ma bucur pentru c-ai adus subiectul asta in discutie … si eu am crezut, la randul meu, ca ma pot bizui pe prietenii de care eram atat de mult legat, pana cand la nevoie s-a dovedit ca nu ma pot baza pe nici unul dintre acei oameni pe care acum nu-i mai consider prieteni, ci doar apropiati.
Da! viata iti da lovituri si dupa ce trec anii, dupa ce trece timpul stai si te uiti inapoi, parca nu-ti vine a crede … insa ramai cu ceva, ramai cu experienta, ramai cu invatamintele, ramai cu sentimentele si daca ai norocul, precum “ginutzu” care scria mai sus, ramai cu cel mai bun prieten, adica sotia (sau respectiv sotul).
Cam asta ar fi, de-aici de la Constanta!
PS: de cand te-am cunoscut mi-ai inspirat incredere si sinceritate sa stii; esti printre singurele persoane in care am incredere si de care ma bucur sa aud (sau sa ctesc) cate ceva . Cand am sa vin in Bucuresti te scot la o inghetata de ciocolata, la Sheriffs, asa ca sa-ti readuc zambetul pe buze :)
PS2: Daca m-am aberat sa fiu iertat caci sunt la calculator de peste 15 ore :), asa ca-n vremurile bune (cunoscatorii stie!!!)
Ai numarat patru prieteni, te invidiez. Raportat la mine si probabil la multi altii, in materie de prieteni, patru este un numar ce tinde catre infinit. Majoritatea relatiilor se bazeaza pe un fel de turism interpersonal: interactionam, ne observam si apoi fiecare cu pozele lui.
@Marcel: numeri pe degetele de la o mana persoanele care ma stiu asa cum ma stii tu in afara de cei 4 enumerati mai sus. :)
Sutn bune si 15 ore la calculator doar ca altii, cu parere de rau, au obosit… :(
@Costin: ma bucur ca te stiu asa cum te stiu eu :-P. Nu mai fii trist … eu eram ala demoralizat, mai stii? Tu esti tot timpul optimist, eu asa te stiu
In alta ordine de idei, asa cum ai zis, si cum si proverbul o spune: “prietenul la nevoie se cunoaste”; daca la nevoie prietenul nu e langa tine, insemna ca nu e prieten (cazuri din ce in ce mai dese din pacate); pe de alta parte, daca nu e prieten, mai bine ca l-ai descoperit pentru ca stii la ce sa ste astepti :D
PS: tu nu obosesti niciodata :-P
PS2: constat ca sunt cam in afara subiectului!!! :)
Exact asta ma intrebam si eu acum ceva timp… oare pe cati oameni i-as putea numi prieteni?
E foarte ciudat…
lovingvama’s last blog post..1 Decembrie - O, brad frumos!!
Ei, vezi? Eu am foarte multi prieteni. Ii numesc prieteni pe toti cei cu care pot vorbi deschis si care vorbesc deschis cu mine; pentru asta e necesara acea chimie pe care numai prietenia o poate oferi. Prieteni foarte buni sunt, insa, acei prieteni(vezi m sus) cu care destinul mi-a dat prilejul sa petrec mai mult timp si sa ne cunoastem cu mult mai bine.
Alex’s last blog post..Craciun Fericit!
22nd, 2007 at 11:42 pm
[…] cum, parca in cadrul unui traseu initiatic, Catalin si-a strans cartile:1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Cum Costin isi numara prietenii buni pe degetele unei maini. Fascinat de universul descris de Ciprian, ma regasesc intr-un text a la Tyler Durden scris de […]
1st, 2007 at 1:36 pm
[…] acest articol nu am amintit de Adrian. nu e vorba de nici o greseala doar ca Adrian e poate mai mult decat un […]
7th, 2007 at 1:00 pm
[…] cateva saptamani m-am reintalnit cu unul din cei 4 prieteni (va las voua placerea sa ghiciÈ›i care!) si copacel copacel, razand de una È™i de alta, am […]
23rd, 2007 at 4:36 pm
[…] Am mintit. Mai era si Tony. Filmuletul e facut undeva prin 2005. Cred ca prin noiembrie. Tipul era super funny :). […]
24th, 2008 at 2:54 am
[…] omul pe care te puteai bizui si la doua noaptea. Asa si-o aduc aminte prietenii. - Mihaela unul din bunii mei prieteni. E singura fata ce mi-a oferit intr-o seara un trandafir galben. Un gest simplu dar pe care o sa […]