Priveam adormit pe fereastra si m-am gandit la Dono. Involuntar!
Colegu’ Dono. De la Stiri. De ce? Pai iacata!

Era dimineata si eram gol. Iesisem pe geam sa vad daca mai e mobra in spatele ‘hotelului’. Nu eram gol pentru ca as avea o bagheta mica si imi faceam curaj in fata ferestrei deschise sau m-as fi antrenat sa devin stripper cu acte in regula (sinucidere curata alaturi de MJ), ci pentru ca atunci cand ne-am cazat in Botevgrad duminica (da, am facut drumul in 2 zile caci eram rupti), eram ud din cap pana in picioare si nu mai aveam nici macar o pereche de chiloti uscati. In care sa dorm. :)
Ploaia patrunsese si in rucsacul pe care il si cunoasteti de fapt(!) insa spre bucuria mea NU si in compartimentul laptopului. Oh, Yeah!
Ne prinsese o ploaie ce ar fi facut placuta prezenta unui nene pe care am putea sa il numim simbolic Noe, nene care in cele din urma a fost o tanti al carui nume nu il mai tin minte dar pe care am putea sa o numim la fel de simbolic Moise.
In aceeasi ordine de idei am sa o las pe MJ sa va povesteasca prin ce am trecut la bulgari cand o sa aibe ea chef :) si ca sa terminam in aceeasi nota optimista religioasa mai adaug doar atat: Multumesc Tie Doamne ca nu ne-ai lasat de izbeliste in acele momente.
* este ca v-am facut curiosi? :)
Tu ce zici?



Ai ceva de zis?