eCostin.com

In viata, deciziile bune luate cu sufletul deschis nu pot aduce decat rezultate bune. Deciziile luate pe bajbaite, nesigure sau rau intentionate nu pot atrage decat rezultate pe masura. Degetelul si o melodie pentru tine.

Titlul e de fapt un citat dintr-un post, “Teoria restransa a saibei“, scris de Vlad Petreanu acum cateva zile din care imi permit sa mai citez un mic paragraf.

Pana la urma, tata avea dreptate. El nu zicea “ce, vrei sa tragi la saiba?” ci “vrei sa tragi la saiba toată viata?” Nu actiunea în sine era era problema, ci durata actiunii.

Cum acest post statea in draft de cateva saptamani si cum am deplina credinta ca de fapt problema sta in modul de a gandi al romanului frecat de 45 de ani de comunism si o tranzitie care nu se mai termina si cum cred ca mai avem nevoie de vreo 25-30 de ani ca sa scapam de mentalitati ce paraziteaza pur si simplu aceasta tara, probabil sechele ale fostului regim, sechele ale traiului dificil, sechele ale neajusurilor, sechele ale… dar mai bine sa dau publish odata, nu?

Poveste

* Aici ar fi trebuit sa fie o poza. Nu am la indemana acum. Sry. Fac update l8r.

Acum cativa ani am muncit o perioada de fix 1 an ca ospatar intr-un restaurant de 4* in Spania. M-am gandit de multe ori la faptul ca in 30 de ani nu am avut nici o alta perioada mai buna din seria “experiente de viata”, perioada in care sa ajung sa imi cunosc limitele, normale de altfel, pe care le am sau ar trebui sa le am in raport cu sefii, colegii, clientii dar mai ales cu mine. Nici macar prin 2002 cand conduceam probabil una din cele mai mari sali de internet din Romania la momentul acela, in Buzau. Dar sa revenim.

Colegul meu Toni renuntase de mic la scoala in favoarea muncii. Erau alte vremuri acum 35 de ani insa a ajuns unul dintre cei mai buni ospatari dintr-o regiune ce se hraneste exclusiv din turism, Morella de Castellon. Asta a visat o viata. Pentru asta plecase de la cele 5 capre ale familiei pe care le scotea la pascut in fiecare zi.

Isabel, o studenta din Zaragoza, muncea la noi doar week-end-urile. Facea ~500 de euro pe luna si se si bucura de linistea muntelui. In Zaragoza (~200 km distanta) facea inca 4-500 de euro intr-un fast-food si de cate ori avea timp lucra voluntar pentru diferite organizatii umanitare.

Sefu’, un batranel cu o sotie cocheta si proasta, era un super-bucatar cu doar 8 clase insa era trecut trecut prin ceea ce romanul o numeste “scoala vietii”. Plecand de la “curu vacii”, administra acum unul din cele mai cautate hotel-restaurante din Comunidad Valenciana, hotel ce apartine si poarta emblema guvernului de la Valencia. La el am mancat cel mai bun piept de pui ever sau cea mai buna paella cu gambas, scoici si carne de iepure.

Nu am avut nici o problema sa lucrez alaturi de oameni cu 4 clase si nici nu gaseam injositor sa dai in fiecare dimineata cu matura si mopul in intregul restaurant. Nu mi-am jignit niciodata colegii si nici nu am asteptat vreun cuvant de lauda de la sefi. Nu aveam nevoie. De la fiecare am avut multe de invatat insa, cu toate acestea, nimic nu m-a oprit sa nu imi umplu buzunarele de servetele in care imi notam functii php si tabele mysql sau sa intru in direct la diverse radiouri din Valencia din crama restaurantului si sa vorbesc despre jocuri si online.

Aveam 3 motivatii puternice, amantrei personale, si o multime de vise. Una era mama, a doua faptul ca nu ma regaseam oricum in mediul acela iar ultima o sa o povestesc poate vreodata prin acest blog. Pe de alta parte visele mi se indeplinesc oricum unul cate unul iar pe unele dintre ele le puteti regasi si prin paginile acestui blog.

Ideea e ca acasa ajunsesem sa castig de 2 ori cat la restaurant si munceam cam 75% din timpul pe care il petreceam printre farfurii insa nu banii au fost motivul pentru care am plecat intr-o zi de acolo. Am plecat din scurt, fara prea mult tam-tam.

Majoritatea celor care muncesc afara si au posibilitatea, muncesc si 2-3 joburi in acelasi timp! Sa revenim insa sa revenim la Romania noastra… la vise, la motivatie si la joburi.

Slujba la stat!

In Romania multi inca vaneaza posturile prost platite insa sigure de la stat. Multe din aceste posturi se cumpara insa ce mai conteaza? Se iese la pensie de acolo? Se iese.

Asa se ajunge ca un post in invatamant in orasul Buzau sa coste, in functie de materie, peste 2000 de euro in conditiile in care salariul lunar nu depaseste 250 de euro pentru un profesor cu definitivat si 400 de euro pentru unul cu gradul I si de 30 de ani in campul muncii.

Concluzia pe care o trag eu este ca nu au stralucit multi la matematica in clasele I-IV… si se plang ca sunt platiti prost si muncesc in conditii inumane. Sa nu uitam ca si pensiile sunt mici!

Multi se gandesc insa ca o sa-si scoata parleala prin meditatii.

Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare!?

Nu stiu cum se face dar eu la intrebarea asta am raspuns scurt si raspicat: “Tractorist!”. Bine ca m-a ferit Dumnezeu… insa am avut un imens camion de jucarie cand eram mic pe care il impingeam voios pe strada carand tot praful dupa mine. :)

Proaspat absolvent si cu diploma de facultate in mana, studentul roman isi cauta de munca. Evident, joburi din seria:

- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
- Profesor, doctor sau inginer!

… iar aceasta mentalitate s-a modificat doar putin.

In cazul in care nu gasesc un job care sa se ridice la nivelul intelectual conferit de anii de facultate prefera sa stea acasa, cu parintii, toata lumea fiind deacord ca nu a invatat atata de pomana!.

Evident, un job de decizie e cu mult mai placut decat un job de executie. Mai toti aspira la un astfel de post mai ales mare parte din cei care raman cu parintii acasa pentru ca vorba de mai sus are si o continuare: Nu a invatat atat ca sa ii comande un coate goale!.

Intr-un final se gaseste un loc de munca. Dupa luni sau cateodata dupa cativa ani. In cazurile fericite auzi un “merita la cat a asteptat“, insa de cele mai multe ori auzi “Macar atat caci nu prea sunt locuri de munca ok. Toti le iau pe pile! O sa creasca el!“.

La timpul pierdut nu se gandeste nimeni insa toti se plang ca sunt platiti prost si muncesc in conditii inumane. Sa nu uitam ca si pensiile sunt mici!

Spaga

Oriunde ar lucra, romanul trebuie sa faca o mica spaga pe langa salariu. Distribuie ziarele la chioscurile Rodipet? Are partea lui si ce-i al lui e pus deoparte. Cara legume si fructe la aprozarele din sectorul 2? Are laditele lui, pregatite meticulos in spatele dubei. Lucreaza ca infirmiera la spitalul Coltea? Trebuie sa o platesti ca sa schimbe lenjeria murdara de pe pat! Discret, un 100 de mii.

Astfel, ajung sa cred ca media lunara a banului care circula la negru per cap de locuitor depaseste cu siguranta salariul minim pe economie iar cei care se infig primii la spaga sunt aceia care au cautat slujba la stat pentru ca evident au salariile mici.

Doctori, politai, functionari publici, preoti, politicieni etc insa nici cu sectorul privat nu ma plang doar ca aici spaga s-ar traduce mai degraba in furt.

E o boala nationala. Va trebui sa moara inca o generatie si jumatate ca sa ne scoatem ideea de spaga din cap. Un om normal si-ar lua un al doilea job. Si-ar face un blog de exemplu si ar pune bannere AdSense insa ar insemna sa munceasca mai mult in sensul in care acasa ar trebui sa mai presteze inca 2-3 ore din timpul pe care il petrecea la TV, terasa, o partida de table, baruri etc.

Nu mai bine se plang ca sunt platiti prost si muncesc in conditii inumane? Sa nu uitam ca si pensiile sunt mici!

Concluzia

Adevarul e undeva intre Zoso si Vlad Petreanu. Pacat insa ca romanul cuprins de dorinta de a conduce o decapotabila (pentru ca daca Becali poate sa conduca o masina de 1 milion de euro insa nu poate sa lege logic 2 fraze intre ele, noi suntem mai prosti?!?) nu face altceva decat sa isi petreaca viata la maxim.

Vise? Daca ma intrebi pe mine, mai multe vise are capsunarul din Italia care de voie de nevoie si-a balacit unghiutele in Mediterana si a vazut si alte peisaje decat baietasul de cartier din Colentina care-si traieste tineretea in versurile celor de la Parazitii, din inertie si descurajat ca oricum nu are cum sa conduca prea curand un Q7. Pur si simplu nu are cum!

PS. Sa nu uitati de The Bucket List. E a 3-a oara cand va zic, da?

Acest final de saptamana m-a incuiat iarasi in cubul meu, singura mea problema fiind aceea ca nu am cu cine sa ma sfatuiesc in anumite momente in care lipsa de experienta si faptul ca nu am mai fost confruntat cu o situatie asemanatoare imi soptesc incet “Costine, taci din gura, ia loc, aprinde o tigara, cere o cola de la bar si sleep on it a little”.

Azi de dimineata m-am lasat pana la umeri in scaun si mi-am ridicat picioarele pe scaunul din fata mea. Ma uitam in jurul meu si, cu gandurile in total alte directii, vedeam Buzaul la fel cum il lasasem in 2004 cand am pleca in Spania. Singura lui problema e ca a ramas la fel ca in ‘96 cand am plecat la facultate. E posibil sa judec dupa aparente insa niciodata nu mi-a demonstrat altceva.

In iulie 2006 cand m-am intors pentru o scurta perioada in Romania, mi-a aratat aceleasi lucruri pe care le stiam prea bine. Nu am scris atunci despre asta insa mi-am adus aminte in Decembrie, dupa o zi (de munca) si o noapte (de relax) in barul din Xuso.

Diferenta intre barurile din Romania si cele de aici (putinele in care am fost) e ca in Romania in majoritatea cazurilor gasesti cate o persoana ce se excita puternic cand se invoca cuvantul “scandal”. In iulie cand am fost in Romania am iesit o singura data la o discoteca-terasa in Buzau si am stat exact 15 minute pentru ca am asistat la 2 batai. Sa te tot distrezi!!!

Nu a evoluat nici in ultimii 2 ani, dupa cum am vazut si am auzit, insa deruland inapoi… ma afundasem in scaunul de la terasa NoLimit din centrul Buzaului.

De multe ori imi zic ca am eu o problema la mansarda. E de preferat si cu mult mai safe, luand in considerare ce indivizi cunosc cateodata. Tranzitia de la un comunism totalitar la un capitalism politic si construit dupa dorinta unanima de a gasi pliculetul pe care scrie “imbogatire instant – Se fierbe 1L de apa 10 minute si a se adauga incet continutul“, a tampit, din punctul meu de vedere, generatii intregi de romani.

Oamenii nu se mai raporteaza nici unui principiu, multi traiesc de pe o zi de alta si prefera sa viseze lucruri frumoase alimentandu-si in acelasi timp dezamagirea, frustrarile si deprimarea pentru ca de cele mai multe ori, ori nu fac nimic sa le atinga ori nu au cum sa le atinga. Fizic, psihic. Astfel ajung sa se raporteze la lucruri foarte mici pentru a rezista psihic si se sprijina pe aproape oricine ii ofera un umar. Nu vorbesc despre bani insa ma refer, evident, la patura de jos.

Sau se inraiesc si isi definesc principii solide de la care nu se abat nici daca le-ar aduce avantaje morale sau materiale. Ca mine si multi altii, de altfel. Viata’i greu.

***

In alta ordine de idei, e mai usor, probabil, sa dai o palma si dupa aia sa intrebi de ce ai dat o palma. E mai usor, probabil, sa ceri insistent lucruri pe care oricum le primesti by default. E mai usor, probabil, sa imbraci ideile de mai sus in sintaxa “pentru ca imi pasa”. E pe dracu. E greu sa stai 5 minute drepti si sa le gandesti inainte de a scoate orice pe gura, nu?

Ma bucur ca am urmat un profil real pentru ca mi se pare mult mai sanatos sa iti raportezi actiunile logic si abia dupa aceea, daca ai timp, chef si bunavointa sa ii dai si o culoare boema. Fizica te invata ca orice actiune e urmata de o reactiune. La fel e si in viata.

Cand dai o palma poti capata drept cadou de la celalalt o suparare, o palma, un pumn, un picior in gat sau lovitura fatala. Dupa preferinte. “Nu inteleg de ce te-ai suparat” is not an option. Doar masochistul te-ar ruga sa ii mai dai una cu sete iar fanaticul religios ti-ar intoarce fara sa gangure nimic si obrazul celalalt. Nu sunt nici masochist insa nici fanatic religios si nici nu incerc sa ma leg la cap fara sa ma doara.

In plus, sunt atatea probleme serioase te te apuca si rasu-plansu cand vezi cum unii isi complica viata de pomana, fara nici un rost…

Incepand din 16 februarie, Abramburica este noua prezentatoare a emisiunii „De Suflet”, difuzata de ProTv International in fiecare sambata de la ora 20:30.

Sambata 29 martie 2008, Dana Rogoz a avut ca invitati doi bloggeri de succes din Romania :P, bloggeri ce au locuit o perioada buna de timp in afara granitelor tarii.

Au lasat tastaturile si s-au infipt in microfon pentru voi Alex Brie (Franta) si subsemnatul (Spania). Vizionare placuta :).

Acum ne poate vedea si Marius. :)

The Connells – ‘74-’75

In acest sfarsit de saptamana putine au fost jurnalele de stiri ProTV fara o stire despre bloggeri ;).

Cei mai tari bloggeri din Romania!
15-mar-2008
Pentru bloggerii cu adevarat pasionati, dar si talentati, au fost momente pline de emotii vineri seara. Roblogfest, competitia jurnalelor pe internet din Romania, si-a anuntat castigatorii la cele 16 categorii, iar surprizele nu s-au lasat asteptate.

Daca acum doi ani scriau pe bloguri doar o mana de oameni, acum aproape 15.000 de bloggeri romani isi posteaza zilnic impresiile, parerile si informatiile pe o pagina de Internet.

eCostin:

Este mai mult un hobby. Nu am atat timp sa scriu cat as vrea.
Poti sa gasesti o nisa si sa scrii despre masini sau despre medicina, despre politica si poti scoate bani dar in timp.

Concluzia este una singura:

Asa ca, daca aveti ceva interesant de spus, faceti-va un blog. S-ar putea sa fie momentul in care o sa vi se schimbe viata.

Ne pierdem o gramada de timp adunand nimicuri mentale. Imagini, sunete, cateva senzatii olfactive, o atingere etc. si de multe ori obosim si asociem.

Asociem un sarut de o dimineata. O dimineata de o briza. O briza de caldura nisipului. Caldura nisipului de genunchiul unei fete. Genunchiul de o calatorie. O calatorie de o teama. O teama de un vis. Un vis unui sarut.

Daca tai o piesa se prabuseste intreg lantul de asocieri? Nu. Y entonces, me caguen la mar, por que mucha gente prefiere limpiar y esconder la basura detras del alfombra? ¿Por que puede controlarlo muy facil mientras hace otra basura?

Cojete tu camino cari. Tengo mis proprios caminos y estoy mas que seguro que no los puedes pasar. Nunca.

Vete con Dios.

Melendi – Caminando por la vida.

Azi am ajuns la servici in hanorac si cu 4kg de portocale intr-o plasa :).

Lissie – Bright Side (trilulilu.ro).

Din seria “Da-te jos de pe cutie, te cocotasi acolo sa te vada lumea! se rasti la el sora-sa” ui’ ce mandru-i de el! Zici ca-i Petre Ispirescu!

Claudiule, amice, tu-ti bagasi nasu’n burtiera? Recunoaste sa stie si poporul…

Stire ProTV despre faptul ca romanii prefera de Craciun felicitarile online.

Vorbeam cu un coleg ca o sa tampesc probabil de sarbatorile astea. Mult prea multe zile libere sa stau pur si simplu “cu cracii pe pereti” si sincer nu prea stiu nici ce sa fac cu ele, ultimele 3 revelioane (+ nasterile Domnului aferente) petrecandu-le muncind in peninsula. Totusi, sa zac in tihna cateva zile nu cred ca mi-ar prinde rau…
Read more »