Mai bine de un an si jumatate am avut o frica nejustificata de avion. Ma gandeam mereu ca pica si ca o mor flescait. Imi infigeam aerul direct in fata si adormeam imediat ce urcam la altitudinea de croaziera.
In timpul zborului ma trezeam de cateva ori si eram mai stresat decat la decolare. Totusi nimic nu se putea compara cu aproape-groaza aterizarii! Aveam mereu impresia ca se va izbi de turnul de control sau de vreo cladire, vom lua foc si cum parolele de la serverele mele le stiu doar eu… :)
In fine. De cacat.
Avionul plin, langa mine 2 spanioli. Cuplu. De data asta nu mai erau catalani. Nu tocmai in varsta dar antreprenori. Veneau in Romania sa cumpere niste pamant la sud de Bucuresti pentru a face agricultura.
Din 2 glume seci si xenofobe le-am dat cu jet si am plecat sa imi inving frica, lucru pe care l-am si reusit imediat ce…
… m-am catarat la fereastra si am privit in jos. Erati atat de mici!
Am simtit un gol in stomac pentru cateva fractiuni de secunda dar uitandu-ma in sus mi-am dat seama ca acolo ar si mai dificil de ramas cu privirile. Prea mare distanta pana sus.
Drept urmare am facut jdemii de fotografii si am adormit in masina de la aeroport pana la birou. De cateva ori bune…
… dar barem nu imi mai este frica de avion. Next step ar fi sa imi iau totusi, in cele din urma, permisul de zbor. Ar fi ceva!















