Si pentru ca pot, as vrea sa revedem impreuna filmuletul cu mine, in care va spuneam cat de geniu am fost eu. De mic. La 5 ani faceam succes, cantand pe scena Ateneului. Cum ma plictiseam, m-am apucat de sporturi extreme si am reusit in doar 3 luni sa castig campanionatul international de snowboard. Aveam 6 ani.
La 11 ani infiintam primul fond de investitii pentru online. Cum in cateva zile am invatat mai tot ce era de invatat despre management, marketing, PR, programare, design etc, mi-am dat seama ca nu terminasem liceul, asa ca la 14 ani am demisionat din board-ul propriei companii si am dat la facultate. Am aproape 17 ani si sunt profesor universitar. La Magurele, la institut.
Stiu, nu va vine sa credeti, insa visele se pot transforma in realitate, daca vrei. Pentru ca poti!
Slava Domnului am comentatori care ma tin in priza :-). Iacata:
Am citit pe nerasuflate articolul tau dar mi-am amintit ca esti acasa cu laptop-ul pe masina de spalat si cu o tigara in mana.
Stiu ca poti sa transformi energia si exuberanta care te caracterizeaza intr-o actiune civika, te-am admirat cum ai facut-o la accidentul lui Florin si sper sa te mai vad in actiune, cu civika sau daca mandria iti este mai puternica decat comunitatea, atunci de capul tau.
Sunt baiatul ala intors din Spania in ianuarie 2007, dupa un sejur de cativa ani ca ospatar la un hotel de 3 stele pe timpul zilei si developer + blogger pe timpul noptii, in timp ce jumatate din tineretul din Romania are o perceptie deranjata asupra vietii.
Sunt baiatul ala care nu voteaza, pentru ca a ajuns sa aiba aceeasi parere despre politicieni pe care acestia o au despre mine. Eu sunt o statistica pentru ei, ei sunt o statistica pentru mine. Am fost chiar invitat la vreo 2-3 intalniri de oameni cu opinii si pareri, ca sa fiu dat exemplu. Eu. Nebunul din cauza caruia o tara intreaga e asa cum e.
Sunt baiatul ala care la doua saptamani dupa ce s-a intors din Spania a facut softuri intranet pentru un arab, in spate la Casa Presei Libere. Si nu l-am facut de ras pe Victor care practic nu mai facea fata ritmului de acolo si m-a adus in echipa pe barba lui.
Sunt baiatul ala care dupa cateva luni de softuri intranet a ajuns in ProTV, la site-uri, iar gura-casca care acum se bat cu pumnul in piept ca sunt miezul din Fanta in blogosfera si au trafic cat Casa Poporului, maraiau mizerii, atotstiutori, prin comentariile de pe alte bloguri pentru a se face auziti.
Sunt baiatul ala care conduce o motocicleta de 350 de kilograme si se fotografiaza sau se filmeaza prin toate tarile pe unde calatoreste, iar o parte dintre aceastea le vedeti aici, pe blogul lui personal.
Insa.
Sunt baiatul ala pe blogul caruia nu ati vazut nicio campanie “civica” si populara in blogosfera. Care nu a participat la clipul video pro-anti vot cu bloggeri, care nu are o parere foarte buna despre noua retea sociala Civika, de exemplu. Care…
De ce?
Acum 2 ani, vroiam sa ajut doi batrani care traiesc de vreo 5-6 ani in strada. Bloggerii mai vechi cunosc filmuletul postat la vremea respectiva.
Stiti ce am invatat atunci, o data pentru totdeauna? Ca daca vrei sa faci un bine, fa-l fara sa stie nimeni. Nu are sens. Se vor gasi mereu neni cocotati pe tastatura care sa te umple de energie negativa. Care tin mortis sa-ti arate ei care e sensul vietii. Care se trantesc pe jos pentru a fotografia un om dormind in mizerie, ca apoi sa se indeparteze verificandu-si calitatea imaginilor de pe aparatul digital.
Toata vorbaraia din comentariile acelui articol si din comentariile articolelor ce au urmat pe acelasi subiect pe alte bloguri m-a scarbit. Atat de tare incat am uitat sa-i transmit de bine si unicului om care a facut ceva pentru oamenii aia, impreuna cu mine. Bogdan. Care Fluture s-a suparat intr-o prima faza, insa a inteles. Pe blog am lasat dupa o perioada doar un trackback si un comentariu timid.
Am mai avut o zvacnire cand Florin, un motociclist, si-a rupt capul in doua, pe DN1, intrand cu un Suzuki Intruder ca al meu intr-o cucoana ce pusese stapanire pe drumul european si efectua linistita o manevra de intoarcere a Daciei 1300. Peste linia continua.
Din fericire m-am abtinut si am scapat pe blog doar un singur post. Am reusit sa strang destui oameni pentru a dona sange, insa meritul nu mi-l asum eu. Este munca voluntara a celor din Chopper Academy. Asfalt uscat!
Sa rezumam si sa revenim la actiunile civice, Dane. Am sa iti repet intr-o singura fraza ceea ce am incercat sa arhivez pe refresh.ro.
Nu site-urile web1.0 cu pagini pline de idei misca oamenii. Nici mass-urile pe Y!M. Nici 5 petitii online. Sunt de acord, pot fi unelte MAXIM de BUNE, insa ar trebui sa te folosesti de ele nu sa faca treaba in locul tau! Ma uit la civika si-l vad pe Basescu intr-o parte si pe Geoana in cealalta, amandoi cu bujori in obrajori, dand lumina de Pasti babutelor din cartier. Daca asta vroiai sa faci, ai reusit.
Oamenii misca oameni
Cred foarte mult in puterea exemplului si ma indoiesc ca as putea sa ma schimb vreodata. Pot insa nu vreau. Asa am fost crescut de mic si sunt mandru de asta.
Si am mai fost crescut in ideea ca oamenii pot sa faca lucruri minunate, insa aceste lucruri se intampla in off-line si nu online. Multa lume a inceput sa confunde cele doua notiuni, se supraapreciaza si au de multe ori tendinta, daca ar petrece 3 minute intr-un garaj, sa-si lipeasca in frunte un calut cabrat.
Pentru postul asta nu mai am bannere. Le-am lasat in finalul postul precedent, ca sa ma umpleti de bani :-). In postul asta dau buzna in campania eupot.com, campanie sustinuta (si) de bloggeri care imi plac. Salut Dane!
