Un gand
“Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.†- Emanuel Swdenborg (preluat azi, de la Eugen)
Ciudat cum sentimentul a luat intorsaturi ciudate “those days” ca sa parafrazez un critic in viata.
Azi am realizat ca lumea arunca departe vise si dorinte folosindu-se de cuvinte precum “traim in prezent”, “nostalgiile trecutului” si “people do change” si prefera sa vorbeasca de relatia in care este implicata si nu de persoana implicata. Si nu. La final nu e comoditate. Nu e stabilitate. E doar prezent, pentru ca trecutul e departe iar viitorul nu il cunosti.
Si toate acestea devin si mai ciudate mai ales caci cunosti persoana foarte bine. Chiar mai bine decat ar putea crede. Obisnuiai sa ii simti fiecare respiratie a fiecarui por. Obisnuiai sa ii admiri independenta si puterea de care dadea dovada sau incerca sa o arate. Obisnuiai sa …
Oamenii se schimba pe dracu. Frica schimba omul. Nevoia schimba omul. Adevaratele vise si dorinte niciodata nu le poti schimba pentru ca te definesc pe TINE. In momentul cand obosesti si te cuprinde frica preferi sa le ascunzi, sa le stergi cu buretele si sa scoti din vocabular cuvinte mari. Sa iti faci promisiuni, sa privesti relatiile ca pe interviuri care pot fi de rahat sau de succes.
Te imbeti cu apa si refuzi sa simti. Asta faci si imi e ciuda. Pentru ca poti cere mai mult. Pentru ca ai dreptul la mai mult. Pentru ca …
Tu ce zici?


Ai ceva de zis?